A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Se făcea că într-una din idele lui Făurar, un autotren umbla el așa, prin oraș, și, când să vireze într-o curbă, a agățat o creangă a unui copac netoaletat. Și sărăcuța creangă a căzut peste două autoturisme parcate regulamentar. Ce mai vuiet, ce mai freamăt, că proprietarii (pe buna dreptate!), în loc să își vadă de trebușoara lor (glumesc), au sunat la organe să anunțe evenimentul! Și ce să vezi! Se făcea că un voinic, tânăr polițist la Biroul Rutier, a decis să aplice o ditai amenda administratorului drumului public. Adică le-a dat-o la primărie și lu’ dom’ primar care oricum o va plăti din banii noștri, dacă nu o contestă în instanță.
Până aici, toate bune și frumoase și basmul se îndrepta spre un happy-end, cu un voinic care a aplicat legea în litera și în spiritul ei.. Numai că, mai pe seară, nori negri se adunară pe Ana Aslan.. Și cum se adunară ei așa, începură să tune și să fulgere peste administratorul clădirii care, ce sa vezi! Îl chemă pe tânărul polițist și îl certă un pic, că a fost prea zelos și că nu dă bine acum, în preajma campaniei electorale, să își ia primarul amenzi.
Acuma, na, gurile rele care ne-au zis și nouă, au tăcut cât au tăcut, dar nici prea bine nu le-a picat isprava vătafului polițiștilor. Eu, ca un cititor de basme ce sunt, aș fi vrut ca finalul să fie altfel și voinicul agent să fie felicitat și dat ca exemplu, pentru că a aplicat legea în litera și spiritul ei, fără să țină seama de nume sau funcții, că suntem sătui de horodniceni. Până una, alta, aș fi vrut să nu aud basmul ăsta care iți lasă un gust amar, dar vreau să închei felicitându-i pe tinerii polițiști care fac cinste uniformei pe care o poartă, cu ocazia zilei lor. La Mulți Ani!