Măi, fraților, am o problemă foarte mare și vreau să vă cer ajutorul. Sunt invitat sâmbătă la o nuntă așa, mai cu ștaif, prin Capitală și nu știu cum să dau darul. Dacă vreau să dau peste 5.000 de lei, am două variante: să îi rog pe tinerii căsătoriți să își ia un POS, în loc de căsuță pentru dar, sau să dau ce depășește 5.000, a doua zi, la ciorba de potroace, dacă mai mai invită Dar ăștia zic că nu merge nici așa, că e fracționat! Dacă nu ar fi de plâns, credeți-mă că e de noaptea minții sau de râsul curcilor.
Vă dau un exemplu scurt și clasic: merg să cumpăr de oriunde un pachet de țigări care are același preț și același adaos peste tot. Să zicem că e 20 de lei și îl plătesc cu cardul, ca un european ce sunt. Păi, în clipa aia, peste adaosul de, să zicem, 2 lei câștigat de vânzător, încasează și „săraca” bancă un comision de 2-3 lei, uite așa, fără să faca nimic! Astea sunt chestiuni despre care văd că băieții ăștia nu scot nici o vorbuliță!
Și atunci cum să mai fac o donație la vreo mănăstire aflată în vârf de munte, fără semnal internet, deci lipsă POS? O să-i amendeze, oare, ANAF-ul pe sfinții călugări, dacă primesc mai mult de 5.000 de lei? Chiar mă gândeam, cât și cum o fi dat bossu’ Ciolacu ( bănișori) la Sfântul Munte Athos, când a fost în vizită, în aprilie anul ăsta? O fi contribuit cash sau de pe card?
Aa, da! Mai există o opțiune: pe caiet!
Nasol e ca ultima variantă, adică “pe caiet”, va deveni noul nostru mod de viață, după cum au gândit mai marii târgurilor și orașelor!
Vă mulțumesc din suflet și vă aștept la anu’ și la mulți ani!
