Adrian Vank: ”Au fost zile în care, de când s-a scumpit curentul, am scris foarte mic pe spatele facturii de la Electrica, în mașină, așteptând copilul de la școală”.
”Aurora” scriitorului Adrian Victor Vank este, oficial, brăileancă! Misterioasa nordică, venită tocmai din Islanda, a fost ”botezată” cu apă din Dunăre sâmbătă, 10 iunie 2023, în prezența unei numeroase asistențe. Nașe mari i-au fost Carmen Valentina Vlad, Adriana Bănică-Petre și Manuela Alma Ciornei, cu susținerea Editurii Creator Brașov și Serendipity Book Club din Brăila.
Cel mai așteptat moment al evenimentului a fost, cum era de așteptat, dezvăluirea principalelor etape ce au condus la desăvârșirea creației literare. ”Aurora” a avut nevoie de cinci ani pentru a vedea lumina tiparului. În stilu-i inconfundabil, mereu cu autoironia ”la purtător”, Adrian Vank a vorbit despre momentele ”facerii”:
” Scriu în funcție de zi. Au fost zile în care, de când s-a scumpit curentul, am scris foarte mic pe spatele facturii de la Electrica, în mașină, așteptând copilul de la școală. Acasă transcriu pe calculator. Am în mașină un caiet, îmi vine ideea, sunt în timpi morți la meditație sau la sport cu copiii și atunci scriu. N-am ajuns încă să mă înregistrez pe telefon, am și eu limitele mele, sper să rămân normal!
Despre ”Aurora” nu cred că am ce să vă mai spun, decât că am ajuns și eu la concluzia, după ce am ascultat ce s-a spus aici, că este o carte foarte bună! A început sub forma unei povestiri, în toamna anului 2018. După ce soția m-a dus în Islanda, am rămas ”cu un pitic pe creier”, pe cortex: Islanda! (…) Am zis: ”Islanda merită ceva!”.
Am început cu trei texte benigne aruncate pe un social-media și cu fotografii. Am simțit că nu este suficient. Islanda merită mai mult și s-a născut povestea ”Pe Stix în sus” din volumul ”…și Duminică e tot Sâmbătă”. Mi-am dar seama că Islanda merită mult mai mult și s-a născut prima variantă a ”Aurorei”, o poveste, un ”romance”, de 65-70 de pagini. A rămas pe laptop timp de șase luni, am trimis-o la o editură, n-am primit niciun răspuns. Și foarte bine că n-am primit niciun răspuns, pentru că, după două luni, am spus: ”hai s-o mărim un pic”. A ajuns la 150 de pagini, a mai stat pe laptop șase luni, am mai mărit-o un pic … Am mai făcut un pariu cu imaginația și mi-am dat seama că limita imaginației este acel punct peste care nu mai poți concepe nimic. Și am mai adăugat o parte și s-au făcut 400 de pagini și am spus ”stop joc, Vank, e suficient!”. Așa a luat naștere ”Aurora”.
Cartea, la fel ca toate celelalte volume ale lui Adrian Vank, se vinde ”ca pâinea caldă”, așa că îi dorim autorului cât mai multe ”pariuri cu imaginația”. Sau cât mai multe incursiuni acolo unde alte și alte entități așteaptă cuminți să fie întrupate!
