Pățania cititorului nostru ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru naivii de toate vârstele, dispuși să primească pe oricine în casă
Rețetă pentru dezastru
Profilul victimei: bărbat între două vârste, cu dare de mână, credul, ușor impresionabil și distrat.
Hoțul: individ dependent de jocuri de noroc, cu o poveste de viață lacrimogenă, smerit ”ca o fată mare”, pe post de ”om bun la toate”.
Intriga: situație de urgență în viața viitoarei victime, ce reclama ajutorul din exterior, pe perioadă nedeterminată.
Icoană-ntr-un altar să-l pui!
”În urmă cu un an, tata a căzut la pat. Orbise înainte, dar s-a mai mișcat un timp, după care l-au lăsat și picioarele și a început chinul. Eu, plecat de dimineața până seara, am angajat o femeie să-l îngrijească, dar nu putea să stea decât până pe la 12.00. Așa că l-am găsit pe ”Dorel”, cum îi ziceam eu în glumă, băiat de la casa de copii, cuminte și respectuos. Ce mai, am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior, nu alta! Se purta frumos cu tata, îl hrănea, îi citea, făcea cumpărături pentru noi, rămânea și peste noapte sau o zi, două, dacă lipseam din Brăila. Deci n-am avut treabă cu el, vă spun! Făcea deja parte din familie, l-am recomandat prietenilor, le mai făcea și lor mici treburi și câștiga bine. Toți ziceam: ”Săracu‘, a crescut la orfelinat, are o pensie amărâtă de handicap, dar uite ce cumsecade este și de ajutor!”.
Banii! Unde sunt banii?!
”Tata a început să fie din ce în ce mai rău. Na, avea 90 de ani de acum. Mi-am dat seama că nu o mai duce mult și am zis să mă pregătesc cu cele necesare. Aveam în casă, puși bine, 700 de euro, așa că am vrut să iau o parte și să-i schimb. Când număr banii, să-mi stea inima: lipseau 150 de euro! Stresat și obosit cum eram, am început să-mi fac fel de fel de calcule în minte, nemaifiind sigur de nimic. De luni de zile nu mai umblasem la ”pușculiță”, sigur nu cheltuisem nimic de acolo, ar fi trebuit să găsesc suma întreagă, mi-am zis. Vă spun, nicio clipă nu m-a dus gândul la ”Dorel” al meu, deși el era singurul care stătea nesupravegheat în casa mea. Parcă îmi luase cineva mințile.
După aceea m-am luat cu altele și efectiv mi s-a șters tot din minte. Asta până când tata, Dumnezeu să-l odihnească!, s-a stins și m-am dus iar la ”pușculiță”. Imaginați-vă, nici măcar nu schimbasem locul banilor, după ce am văzut că lipsea din ei! Acum nu mai era nimic acolo. Toți cei 550 de euro rămași erau pa! Deci, eu cu tata pe masă, vai de capul meu, am început să fac anchetă. L-am întrebat pe ”Dorel” și foarte liniștit mi-a zis că el nu a luat niciun ban. Era așa de calm, încât chiar mi s-a făcut rușine că l-am bănuit. Am discutat cu niște vecini care mai aveau cheie de la casă și ei s-au supărat rău de tot, zicând că nu au folosit cheia aia niciodată. Până la urmă mi-am zis că tot la ”Dorel” este dezlegarea enigmei, l-am luat așa, pe departe, dar el nu și nu. Norocul meu că o bună prietenă, văzând ce necaz e pe capul meu, mi-a dat 3.500 de lei ca să o scot la capăt cu toate cheltuielile cu înmormântarea, pomenile și câte și mai câte”.
Cardul
”Ați zice că gata, mă lecuisem. Da, de unde! Am continuat să-l primesc în casă pe ”Dorel”, ca și cum nu se întâmplase nimic. Într-o bună zi, ”bâz”, alertă pe telefon! Când mă uit, să paralizez: banii mei ”zburau de pe card” cu mare viteză, în direcția unui cazino online. Disperat, am sunat imediat la bancă, am zis ce se întâmplă, s-au mișcat destul de repede, dar până să blocheze tranzacțiile pe card, rămăsesem fără 2.600 de lei. Ce mai, am înnebunit. Căutasem în portofel, cardul era la locul lui. Dar așa cum mi-au zis de la bancă, era suficient ca cineva, la un moment dat, să îl ”împrumute”, să ia datele și dacă a și aflat codul PIN, atunci …. Și mi-am amintit că cel puțin o dată, am fost cu ”Dorel” în oraș și era fix în spatele meu când scoteam bani de la bancomat. Sigur a văzut PIN-ul și l-a reținut!
Hotărât, de data asta, să aflu adevărul, l-am presat cu întrebări, l-am amenințat că anunț poliția și a cedat. Adică, a recunoscut că mi-a furat prima dată cei 700 de euro, iar apoi că a jucat pe nu-știu-ce site cu datele de pe cardul meu. M-a rugat cu cerul și cu pământul să nu-l nenorocesc, că el se sinucide dacă anunț poliția. Și nu m-a lăsat inima să omor un om, așa că l-am dus la notar și a semnat o declarație că-mi dă toți banii înapoi. Adică, ca și cum eu i-am împrumutat toată suma, nicidecum că mi-a furat-o, înțelegeți? Atât de fraier sunt, că și fata mea îmi tot zice că eu am nevoie de un însoțitor, mai mult decât a avut bietul tata care, până în ultima clipă, a fost cu mintea limpede”.
Ce zice Poliția
Păi, Poliția zice multe, dar, în astfel de cazuri, fără o plângere prealabilă, nu e nimic de făcut. Periodic, biroul de presă al IPJ Brăila transmite materiale cu conținut preventiv, doar, doar, or pricepe și cetățenii faza cu Dumnezeu și cu băgatul în traistă. Iată sfaturile Compartimentului Analiza și Prevenirea Criminalității: