Un tânăr polițist brăilean a primit o scrisoare de mulțumire și o invitație ”de peste mări și țări”
”Mulțumirile nu au granițe”! Așa începe comunicatul IPJ Brăila, transmis de insp. Elena Ostache. Și recunosc, nu mă așteptam deloc la ce a urmat!
”Scrisoarea și-a găsit destinatarul!
Este vorba de colegul nostru Angel, polițist la Biroul Județean de Poliție Transporturi Brăila, căruia, o domnișoară de cetățenie turcă, aflată în vizită în țara noastră a dorit să-i mulțumească pentru ajutorul oferit. Este vorba de ziua în care aceasta a călătorit cu trenul și a constatat după ce a coborât că și-a uitat bagajul în tren. A apelat la Poliția Transporturi din Brăila, iar Angel, colegul nostru aflat în serviciu, nu a stat pe gânduri și a făcut tot posibilul să îi recupereze bagajul. Și a reușit! Bagajul a fost găsit și predat Postului de Poliție Transporturi Feroviare Galați, de unde s-a asigurat că intră în posesia domnișoarei.
Impresionată de gestul polițistului, l-a căutat să îi mulțumească însă nu l-a mai găsit.
Ajunsă în Turcia, a trimis o scrisoare sperând că mulțumirile sale iși vor găsi destinatarul.
O altă misiune îndeplinită! Mulțumim Angel!”.
Tânăra a trimis o scrisoare, în format fizic. Primul lucru ieșit din comun, în era comunicațiilor electronice impersonale! Și în momentul în care am citit misiva, am realizat că, dincolo de mulțumirile transmise de peste mări, se conturează, poate, o altă poveste frumoasă. Iată traducerea:
”Dragi ofițeri de poliție,
Motivul pentru care scriu această scrisoare este pentru a vă mulțumi pentru ajutorul acordat pe perioada șederii în Brăila, împreună cu prietenele mele. Când vei primi această scrisoare poate că ai uitat deja de noi, eram trei fete (eu sunt cea scundă, cu părul creț care și-a pierdut bagajul) din Turcia, venite pentru Proiectul Erasmus. Ne-ai ajutat cu bagajul pierdut și, de asemenea, ai luat legătura cu hotelul și ai avut grijă să nu pierdem trenul. Te-am căutat în ultima zi a proiectului, pentru a-ți mulțumi, dar, din păcate, nu te-am găsit să-mi iau rămas bun de la tine. Mă așteptam să ai o reacție rasistă când ți-am spus că suntem turcoaice, dar nu a fost cazul.
Îți mulțumesc foarte mult pentru că m-ai ajutat imediat, fără a mă trata inegal. Plănuiesc să vizitez din nou țara ta și dacă dorești ceva din Turcia sau dacă vrei să vizitezi Turcia, nu ezita să mă contactezi. E rândul meu să te ajut. Ți-aș fi recunoscătoare dacă ai putea să-mi spui că ai primit scrisoarea.
Cu dragoste, din Turcia!”
Mda, mulțumirile nu au granițe, dar, cu siguranță, nici iubirea nu se lasă descurajată de distanță. Ce înseamnă, până la urmă, două mii de kilometri?!