„Niciodată să nu spui niciodată!”, a decretat fostul premier Mihai Tudose la Antena 3, refuzând să excludă o viitoare guvernare PSD-AUR. În spatele acestui truism politic se ascunde un cinism calculat: la București se deschid uși, în timp ce în teritoriu se împart deja cărțile.
Pentru a înțelege cum funcționează acest joc de șah din umbră, nu trebuie să privim spre ecranele televiziunilor centrale, ci spre județe. Brăila, fieful electoral al lui Mihai Tudose, pare laboratorul perfect în care această strategia națională este deja testată în eprubetă. Aici, ”mișcările de trupe” PSD-PNL au devenit de o previzibilitate matematică. Iar cel mai bun seismograf al alianțelor secrete de la Centru este, paradoxal, liderul AUR Brăila, Florin Cîrligea.
Atacurile mediatice dirijate împotriva liderului AUR, gen ”geaca de firmă la proteste” sau ”autoturismele de lux”, funcționează ca un cod binar pentru relațiile dintre marile partide:
Semnalul PSD
Când vectorii de imagine ai PSD îl execută public pe Cîrligea pentru opulența afișată la proteste (cum a fost celebra geacă de firmă), PSD Brăila reacționează de fapt la o alertă de la București. Atacul se activează când social-democrații simt riscul unei apropieri tactice între AUR și PNL. Scopul? Decredibilizarea liderului AUR în fața propriului electorat pentru a bloca o coalizare a dreptei.
Semnalul PNL
În oglindă, când vectorii de imagine ai PNL Brăila încep să numere mașinile scumpe și milioanele lui Cîrligea, avem imaginea disperării liberale. Acest asalt trădează suspiciunea că PSD și AUR au bătut deja palma în culise, exact pe modelul sugerat de Tudose. PNL Brăila, izolat politic și epuizat mediatic, încearcă să deconteze public acest „blat” care l-ar scoate definitiv din jocul puterii locale.
Între timp, liderul AUR Brăila pare imun la atacurile de stânga și de dreapta, fără declarații „de dragoste” sau „de război”.
Totul e de fapt praf în ochi, în opinia mea. În actualul context european, PSD nu va fi lăsat niciodată să guverneze cot la cot cu AUR. Dacă, prin absurd, această coaliție ar primi „binecuvântarea” UE, ar fi un semnal clar pentru electoratul suveranist că nici „lupta anti-sistem” nu mai e ce era odată, că ploaia nu mai vine de la ruși, ci se năpustește cu tunete și fulgere peste milioanele de români rămași singuri în Opoziție, fără reprezentare.
