Magia Sărbătorilor de Iarnă își trage seva din obiceiurile străbunilor noștri și de aceea este mai puternică aici, în spațiul carpato-danubiano-pontic, decât oriunde în alte parte. Și atâta vreme cât nu ne vom uita originile, vom continua să mergem mai departe cu tot cu prețiosul nostru bagaj de datini, știință și adevăr lăuntric. Crăciun Binecuvântat!
Sărbătoarea Crăciunului are rădăcini vechi precreștine și era celebrată de strămoșii noștri geto-daci sub numele de Ziua Soarelui (24-25 decembrie). Era momentul renașterii luminii solare. Etimologia cuvântului ”crăciun” a dat multe bătăi de cap istoricilor. ”Crăciun, vechi cuvânt dacic, negăsit la alte popoare, cu înțeles de Creatul”, remarca Napoleon Săvescu.
Împodobirea crăcilor este menționată în ”Metamorfozele lui Ovidiu”, drept legătură cu ”crăciunul” ca și substantiv, acest obicei fiind menționat de poetul latin la descrierea unui cult al Afroditei, existent în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Pe Moș Crăciun îl regăsim, de asemenea, în colindele noastre străvechi, precreștine, fiind asociat fie cu Zamolxis și cu ursul ca animal totemic, fie cu Cronos – Zeul Timpului. La noi apare și Crăciunița, nevasta lui Moș Crăciun, pe care o întâlnim mai târziu, în rolul de moașă a Maicii Domnului, cea care l-a adus pe lume pe pruncul Iisus.
Și bradul, la fel ca lupul și ursul, este un alt simbol totem al acestui popor, dovadă stând și reprezentarea sa simbolică pe ceramica de la Cucuteni (5500 – 2750 î.H.). Bradul simboliza viața și moartea, era arborele cosmic al dacilor, iar obiceiul împodobirii bradului era legat de momentul morții, când în curtea celui răposat era adus un brad, îmbrăcat în hainele mortului, în vârful căruia era așezată o cușmă.
Înțelegem de ce se spune că dacii nu au fost creștinați vreodată, pentru că ei erau deja creștini. Au recunoscut fără efort, în Sfântul Apostol Andrei, pe mesagerul singurului Dumnezeu Adevărat, scriind astfel o nouă pagină în cartea spiritualității poporului român.
Magia Sărbătorilor de Iarnă își trage seva din obiceiurile străbunilor noștri și de aceea este mai puternică aici, în spațiul vechii Dacii, decât oriunde în alte parte. Și atâta vreme cât nu ne vom uita originile, vom continua să mergem mai departe cu tot cu prețiosul nostru bagaj de datini, știință și adevăr lăuntric. Crăciun Binecuvântat!
