USR ”ține cu dinții” de „dreptul la secret” al ONG-urilor, contrar solicitărilor europene: Paradoxul de la București și sperietoarea din sertar
Senatul României a adoptat cu majoritate de voturi un proiect de lege inițiat de AUR și susținut de voturile parlamentarilor PSD care obligă asociațiile, fundațiile și federațiile să își publice anual toate sursele de finanțare și veniturile încasate. O decizie care a declanșat instantaneu o alertă de cod roșu de panică în rândul USR-iștilor, transformați peste noapte în avocații din oficiu ai „secretului de stat” aplicat… sectorului non-profit.
Marea ironie a întregii dezbateri este că transparența finanțării ONG-urilor este o solicitare explicită chiar a Uniunii Europene, care a avertizat în rapoartele sale că lipsa de raportare poate transforma granturile europene în instrumente de lobby și influențare politică ascunsă. Totuși, USR – partidul care altfel își face selfie-uri cu steagul UE la orice colț de stradă – a descoperit brusc că normele europene nu mai sunt bune dacă vin la pachet cu obligația de a arăta public de unde vin banii.
Deputatul AUR Ionelia Priescu (foto) a taxat direct această dublă măsură:
„Transparența este un principiu pe care se bazează întreaga funcționare a construcției europene, construcție din care facem și noi parte. (…) Din păcate, au apărut voci în spațiul public care au contestat proiectul AUR. Sunt tocmai acele voci pe care le-am identificat la proteste, în care au afișat steagul european. Și tocmai acum vin să conteste o solicitare a Uniunii Europene. Pentru că, da, dragi colegi, Uniunea Europeană a tras un semnal de alarmă. Explicit, transparența finanțării ONG-urilor este insuficientă. Raportul european la care facem referire identifică un risc concret atunci când este vorba de granturile de finanțare alocate de Uniunea Europeană, care, în absența unei raportări corespunzătoare, pot finanța activități de lobby, dar și influențare politică, în loc să servească binelui comun. Sunt cuvintele Europei, stimați colegi senatori. Da, ONG-urile depun în fiecare an o declarație la ANAF, însă aceste declarații rămân în sertarele ANAF și nu ajung la cetățeni. Transparența veritabilă de care este nevoie în România este atunci când cetățeanul poate să deschidă o pagină pe internet și poate să vadă dacă și cum este finanțat un ONG care influențează comunitatea. Prin proiectul AUR, practic, orice cetățean poate deveni avertizor public, avertizor de integritate. Un cetățean activ care poate semnala autorităților atunci când observă nereguli.(…)”.
Miza ascunsă a opoziției USR: Cine plătește factura blocajelor energetice?
Campania USR și a presei afiliate împotriva proiectului s-a bazat pe un narativ apocaliptic: legea ar urmări „supravegherea în masă”, „politica pumnului în gură” și „intimidarea donatorilor”.
Realitatea tehnică a textului adoptat strică însă toată regia: datele persoanelor fizice care donează sume mai mici de 5.000 de lei (inclusiv cei care redirecționează standard acel 3,5% din impozitul pe venit sau trimit un SMS de 2 euro) rămân complet anonime. Practic, pentru a fi „vânat” de lege, un cetățean de rând ar trebui să aibă venituri atât de colosale încât procentul de 3,5% să depășească pragul de 5.000 de lei. Dar când scopul este manipularea prin frică, faptele nu mai contează pentru salvatorii transparenței selective.
Dincolo de discursurile despre democrație, graba USR de a bloca această lege pare să aibă o miză mult mai pământeană, legată direct de infrastructura strategică a României. Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a pus degetul pe rană, întrebând retoric în plen cine finanțează, de fapt, avalanșa de procese în instanță care au înghețat proiecte vitale:
- * Hidrocentrala de la Răstolița
- * Hidrocentralele de pe Jiu
- * Cariera de lignit de la Roșia (cea mai mare din întreaga Uniune Europeană)
Inițiatorii proiectului subliniază că modelul de inspirație nu vine de la Răsărit, așa cum pretinde opoziția, ci din Tax Reform Act (1969) din Statele Unite – o lege semnată de Richard Nixon care a reglementat drastic activitatea de lobby a fundațiilor americane.
USR ar trebui să explice propriului electorat: de ce este bună transparența doar când se aplică adversarilor politici și devine „dictatură” când atinge grupurile de interese nevăzute din spatele unor ONG-uri?
