„Generalul care câștigă bătălia face multe calcule înainte să înceapă lupta. Generalul care pierde face prea puține calcule înainte de luptă”. (Sun Tzu)
Evgheni Prigojin, marea speranță a Occidentului pentru destabilizarea Rusiei, a început să scheaune la 24 de ore după ce urla ca un leu înfuriat pe seama lui Șoigu și a ”lipsei de strategie” a acestuia în gestionarea războiului din Ucraina. Este un fapt. ”Insurecția” wagnerilor s-a dovedit un fiasco, dar nu pentru că Prigojin nu ar fi crezut în steaua lui, ci pentru că nu s-a prins la timp de faptul că nu era nicidecum personaj principal în comedia rusească. Fără voia și fără știrea lui, îi fusese rezervat rolul de figurant, nebunul de pe tabla de șah băgat la înaintare și atras apoi într-o capcană. Dar să o luăm cu începutul …
Gruparea paramilitară Wagner, catalogată drept ”teroristă” de puterile occidentale, e parte din armata rusă, nicidecum o gașcă de foști pușcăriași lăsați de capul lor să facă legea prin statele africane, ori să se joace de-a războinicii în Ucraina. Evgheni Prigojin a fost util o vreme, asta până când s-a găsit cineva să-i sufle la ureche că este subapreciat și că, de fapt, ar fi agreat în vest, pe persoană fizică. Și el a crezut. De aici zvonurile nu tocmai lipsite de substanță, în legătură cu anumite contacte cu serviciile de spionaj occidentale, începute prin ianuarie 2023. Că toată lumea s-a întrebat de ce este lăsat în pace, în timp ce el latră nervos din Ucraina, criticând lentoarea înalților comandanți ruși. De ce nu există nicio reacție din partea Kremlinului, la informațiile ”scăpate” de CIA, cu privire la o posibilă trădare a lui Prigojin. Chiar așa!
Iar vălul nedumeririi a început să se destrame imediat după cuceririrea Bahmutului. Mi s-a părut curios că trupele Wagner retrase din oraș au fost imediat țintuite într-o tabără, pe termen nelimitat, fără nicio altă misiune de luptă. Bine, bine, ați spune, mercenarii suferiseră pierderi grele, erau obosiți, așa că aveau nevoie de o perioadă mai lungă de refacere. Corect, din punctul nostru de vedere. Numai că rusul, atunci când trece pe linie moartă un personaj, izolându-l practic de toate celelalte piese de pe tabla de șah, are altceva în minte, mi-am zis. După aceea, a venit anunțul panicat al lui Prigojin, că trupele sale au fost atacate cu rachete rusești. Să recapitulăm: wagnerii cuceresc orașul Bahmut, sunt apoi izolați într-o tabără și bombardați. Ca și cum era forțată o reacție din partea dezamăgitului Prigojin, iar reacția nu a întârziat să apară. Supărat foc, ”bucătarul lui Putin” a pornit voinicește spre Rusia, cu armata lui cu tot. Nu i-au filat deloc lămpile, atât cât să se întrebe cum de este lăsat să ajungă la 200 de kilometri distanță de Moscova și dacă nu cumva a fost atras în țară, pentru a i se pune cruce. Cert este că după 24 de ore de la începutul revoltei, elanul mercenarilor s-a fâsâit, Prigojin a trecut abrupt de la ”hau, hau” la ”schiau, schiau” și a anunțat că, de fapt, a glumit, ce dracu! Ca-n bancul cu leul și iepurașul care spunea prostii, în timp ce lustruia pușca șefului! Mai mult, cică el, Prigojin, își va drege orgoliul rănit în Belarus! Credeți că va pleca din Rusia cu alai de mercenari sau singur, singurel, ca Napoleon pe Sfânta Elena? Bag mâna-n foc că mercenarii lui vor fi împrăștiați prin toate unitățile militare de pe cuprinsul ”mamei Rusia”, iar ”bucătarul” să zică mersi dacă va mai apuca să închine o vodka de Sfânta Maria.
Și acum, haideți să tragem câteva concluzii …
A trădat Prigojin sau a luat-o razna? Răspuns: și una și alta, în măsura în care el a ajuns să creadă sincer că ar putea deveni ”regele Donbasului” – ipotetica regiune tampon dintre Rusia și restul Ucrainei controlate de cine a cumpărat-o la preț redus.
Kremlinul cunoștea ”devianța” wagnerului-șef? Răspuns: da, dar l-a folosit cât a considerat de cuviință, l-a atras înapoi în Rusia, cu trupe cu tot, și i-a dat Mat cu pionii!
Cam asta ar fi. Ce legătură ar putea să existe între rebeliunea prigojiană și contraofensiva ucraineană, nu știu. Cert este că dacă mercenarii ar fi reușit, prin absurd, să agite mai mult apele în Rusia, până la, să zicem, o altă ”revoluție portocalie”, acest lucru ar fi fost clar de folos ucrainenilor. Părerea mea!
