România administrativă trăiește periculos, sub spectrul unui blocaj financiar generalizat provocat de lipsa rectificării bugetare. Nici măcar structurile vitale pentru siguranța națională nu sunt ocolite de criză. Miercuri, 7 octombrie, în cadrul unei conferințe de presă, conducerea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dunărea” al Județului Brăila a încercat să transmită un mesaj de calm. Însă, printre rânduri, declarațiile inspectorului șef, lt. col. Daniel Movileanu, ascund un avertisment sever: resursele sunt la limită, iar siguranța cetățenilor atârnă de un fir de ață guvernamental.
Optimism rezervat: „Situația este dinamică, nu depinde numai de noi”
Întrebat direct dacă absența banilor de la București blochează intervențiile de urgență, lt. col. Daniel Movileanu a apelat la o retorică prudentă: „Am mers pe principiul iarna car și vara sanie. Avem oarecum resurse să ne desfășurăm activitatea în aceleași condiții ca și până acum. Estimăm că până la sfârșitul anului nu o să avem probleme, dar nu depinde numai de noi. Situația este dinamică, numărul intervențiilor a fost în creștere”.
Deși șeful ISU Brăila a subliniat că instituția a fost salvată temporar de faptul că deține tehnică de intervenție nouă, aflată încă în garanție (ceea ce a eliminat costurile cu reparațiile), și că există contracte ferme cu furnizorii de combustibil, realitatea din teren nu permite nicio relaxare. Sintagma „nu depinde numai de noi” este, în fapt, semnalul de alarmă pe care autoritățile refuză să îl rostească explicit.
Scenariul roșu: Ce înseamnă un ISU în faliment?
Dacă Guvernul nu va aloca de urgență fondurile necesare, colapsul financiar al oricărui inspectorat pentru situații de urgență nu va însemna doar cifre negative în contabilitate, ci se poate traduce dramatic, în pierderea de vieți omenești. Într-un județ ca Brăila, cu număr mare de accidente grave și incendii, lipsa banilor ar lovi direct în capacitatea de răspuns în momentele critice.
Spre exemplu, dacă ar trebui raționalizat combustibilul, autospecialele de stingere și ambulanțele SMURD ar putea fi obligate să selecteze misiunile în funcție de gravitate, mărind timpii de răspuns pentru cazurile considerate „secundare”. De asemenea, în cazul unor avarii majore la autospecialele ieșite din garanție sau al unor intervenții de amploare (inundații, incendii industriale masive), piesele de schimb nu vor mai putea fi achiziționate, trăgând tehnica pe dreapta.
În același scenariu (deloc absurd) se poate ajunge și la tăierea utilităților în subunități. De la energia electrică necesară stațiilor de emisie-recepție și până la încălzirea garajelor pe timp de iarnă (esențială pentru ca apa din cisternele pompierești să nu înghețe), totul ar intra în blocaj.
ISU Brăila supraviețuiește astăzi datorită unor provizii făcute în trecut. Însă „sania” cumpărată în timpul verii nu poate rula la nesfârșit pe timp de secetă bugetară. Dacă Bucureștiul nu reacționează, salvatorii brăileni ar putea fi lăsați să lupte cu flăcările și moartea cu mâinile goale.
