Cazul straniu al brăileanului care a bătut o femeie pe stradă doar pentru că făcuse o fixație pentru copilul acesteia
O hotărâre judecătorească recentă a Judecătoriei Brăila scoate la iveală detalii înfiorătoare dintr-un dosar care depășește tiparele clasice ale violenței domestice. Nu este vorba doar despre agresiune fizică, ci despre o fixație psihologică atipică și profund îngrijorătoare, în care un copil de numai un an a devenit obiectul unei obsesii bolnăvicioase.
Teroare
Conflictul a izbucnit pentru că mama copilului a refuzat să mai lase minorul în grija lui P.V., partenerul de viață al uneia dintre surorile sale. Din acel moment, bărbatul a declanșat un adevărat asediu psihologic împotriva femeii. Documentele instanței arată că acesta a recurs la manipulări digitale de o gravitate extremă: a utilizat identități false și a trimis mesaje text simulând că este angajat al Protecției Copilului (DGASPC), încercând astfel să o sperie pe mamă pentru a obține acces la prunc. Pentru că femeia a intuit cine se află în spatele mesajelor amenințătoare, a salvat textele în memoria telefonului, hotărâtă să apeleze la sprijinul autorităților. Nu a mai apucat, pentru că ce a urmat a luat-o total pe nepregătite!
În seara zilei de 11 octombrie a.c., în jurul orei 18:00, în zona Gării CFR Brăila, individul s-a repezit asupra ei cu furie, deși aceasta avea copilul în cărucior. După ce a încasat mai multe lovituri, victima a reușit să fugă, dar agresorul, strigându-i amenințări cu moartea, a ajuns-o din urmă în dreptul unui magazin de electronice de pe Bulevardul Dorobanților. Acolo, bărbatul a agresat-o din nou pe femeie, lovind-o repetat cu pumnii și palmele și trântind-o la pământ. În timpul atacului, individul a izbit inclusiv căruciorul în care se afla bebelușul și a scuipat-o pe victimă. Agresiunea de o brutalitate extremă s-a oprit doar când femeia a leșinat.
Speriați de violența scenei, trecătorii au sunat imediat la numărul unic de urgență 112. La fața locului au sosit echipajele de Poliție și o ambulanță, femeia fiind transportată de urgență la spital în stare de inconștiență, împreună cu copilașul ei. Agresorul a fost depistat de polițiști, condus la sediu și audiat, pe numele său fiind emis, conform procedurii, și un ordin de protecție provizoriu
Monitorizare și consiliere
Cinci zile mai târziu., magistrații Judecătoriei Brăila au emis un ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni. Instanța a admis cererea victimei și a dispus obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față de aceasta, față de minor și față de domiciliul acestora din municipiul Brăila. Totodată, individului i s-a interzis orice contact cu reclamanta, inclusiv telefonic sau prin corespondență.
Prin aceeași hotărâre, magistrații au decis ca agresorul să fie monitorizat tehnic, așa că i-a fost montată o brățară electronică de supraveghere prin sistemul SIME.
Tehnologia GPS rezolvă însă doar siguranța fizică de moment, emițând o alertă automată la poliție în cazul în care bărbatul încalcă perimetrul. Ea nu poate vindeca o minte obsedată. Din acest motiv, pe lângă monitorizarea prin satelit, instanța l-a obligat pe pârât să urmeze și cursuri de psihoterapie, cel puțin o dată pe lună, pe toată durata ordinului.
Fixație periculoasă
Din perspectivă psihiatrică și criminologică, un astfel de comportament se înscrie în zona patologiilor severe de atașament și control. Experții avertizează că atunci când o persoană proiectează sentimente intense și obsesive asupra unui minor care nu îi aparține, dezvoltă totodată și o rezistență totală în fața normelor legale.
În acest context, se ridică o întrebare legitimă: cât de eficiente sunt, de fapt, măsurile terapeutice dispuse de instanțe? Potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, judecătorul poate obliga agresorul să urmeze consiliere psihologică sau psihoterapie. Totuși, aplicarea practică se lovește de un blocaj birocratic sever. Conform procedurii, punerea în aplicare și monitorizarea revin organelor de Poliție, care nu au pârghii de evaluare clinică și sunt obligate să verifice doar un element formal: existența unei adeverințe lunare emise de un cabinet privat. Din cauza secretului profesional reglementat prin statutul psihologului, terapeutul nu poate transmite detalii despre profilul evolutiv al pârâtului sau despre sinceritatea demersului său. Astfel, o obligație legală gândită pentru reabilitare se transformă într-o simplă „bifă” procedurală: agresorul poate mima cooperarea în fața specialistului pentru a obține documentul solicitat, îl depune la secție, iar sistemul consideră automat, exclusiv pe baza hârtiei, că riscul a fost eliminat.
Puterea anchetei penale
Adeverințele formale din procesul civil nu pot asigura o protecție reală pe termen lung. Adevărata pârghie de control se află acum în mâinile procurorilor, din moment ce pe numele individului există deja un dosar penal activ pentru săvârșirea infracțiunii de ”lovirea și alte violențe”.
În cadrul acestei anchete penale, secretele de cabinet nu mai reprezintă un paravan de nepătruns. Procurorul de caz are posibilitatea legală să solicite o expertiză psihiatrică judiciară dacă există indicii clare că profilul psihologic al inculpatului prezintă devianțe comportamentale majore sau pune în pericol siguranța publică.
Spre deosebire de consilierea civilă discutabilă, această expertiză se realizează obligatoriu de către o comisie din cadrul Serviciului de Medicină Legală care are dreptul să solicite întregul istoric medical și notele de cabinet de la orice psiholog la care pârâtul s-a prezentat. Și în această situație, evaluarea clinică este una riguroasă și se soldează cu un raport oficial care stabilește gradul exact de periculozitate socială a inculpatului. În cazul în care expertiza confirmă existența unui risc major, procurorul poate solicita judecătorului măsuri mult mai aspre, de la control judiciar cu obligații medicale stricte, până la arestarea preventivă a acestuia.
