Am să vă spun povestea unui om nici mai bun, nici mai rău decât majoritatea. A fost odată un om cu o funcție câștigată pe merit, prin concurs. Funcția, nici prea mare, nici prea mică, a atras ca un magnet fel de fel de băgători de seamă de prin partide sau de aiurea care i-au promis omului nostru că-i vor acorda tot sprijinul (necondiționat :)!) pentru a accede mai ușor și nemeritat pe scara ierarhică. Și cum drumul spre iad este întotdeauna pavat cu intenții bune, omul în cauză s-a lăsat prins în mirajul puterii și, la o masă, a încheiat ”pactul cu diavolul”.
Se pare că nu și-a ales bine, din prima, susținătorii, pentru că întâlnirea ”de taină” nu a fost un secret pentru cei care, din punct de vedere politic, țineau ”pâinea și cuțitul” în zonă, așa că omul a picat cu brio examenul pentru cea mai înaltă funcție în instituția unde deja, prin forțe proprii, precum spuneam, își câștigase un loc onorabil. Și, evident, i s-a și râs în nas după aceea!: ”Credeai că poți să pactizezi cu ”dușmanul” și noi să închidem ochii?”. O vreme a fost lăsat să-și lingă rănile, după care ”jupânii” au venit cu o contraofertă: ”Pupi inelul cui trebuie și te facem mare de tot”, i s-a transmis. ”Tânăra speranță” a procedat întocmai și repejor i s-a pregătit o ”împuternicire” menită să-i îmbogățească C.V.-ul.
Și de aici încolo intervine, în povestea noastră, hazardul sau răzbunarea cea de pe urmă a primilor aliați lăsați baltă, zic unii. Eroul cu stele de împrumut calcă ”pe bec” după un chef și e trecut prin furcile caudine ale sistemului. Dar, să nu uităm: vorbim despre un om tânăr, plin de perspective care e bun de ținut ”de nas”, chiar dacă are o tinichea prinsă de coadă (sau poate tocmai pentru că vine la pachet cu tinicheaua!). Așa că omul nu e lăsat să-și rupă gâtul de tot, lucru care îl va îndatora pe viață față de stăpâni. Pentru că nu mai este un om liber, este doar o extensie a unui conglomerat ticăloșit, gata oricând să execute fără să discute, atunci când cineva, undeva, cândva, îi va ”lătra” un ordin.
Povestea noastră nu are pretenția să surprindă prin unicitate. Înaintea eroului nostru au fost mulți alții care au pățit la fel. Niciunul dintre cei care au crezut în compromisuri rezonabile nu a sfârșit bine. Au fost toți aruncați ca niște măsele cariate, în momentul în care nimic nu s-a mai putut obține de pe urma lor.
