Nu m-am îndoit nicio clipă de faptul că acest proiect legislativ ”de băgat magistrații în corzi” e doar o altă vuvuzelă menită să mai ostoiască obida maselor. O știu și partidele de la putere, o știe și Opoziția, o știe tot românul cu ceva minte, mai puțin cei care, înghesuiți în blugi și intoxicați cu banane, cântă pe toate tonurile curajul lui Bolo și îndârjirea lui Nicușor.
Ingineriile astea sociale au ajuns atât de predictibile, încât nu mai e nicio scofală cu ele. Adică punem jugul greu pe categoriile defavorizate, dar le arătăm ”pisica” din Justiție ca să vadă poporu’ că pro-europenii se conformează recomandărilor UE și vor ”să dea cu barda” în veniturile de azi și de mâine ale judecătorilor și procurorilor. Și tot arătându-i pe magistrați cu degetul, Bolojan și guvernul lui și-a asumat răspunderea pentru ”despovărarea” companiilor străine de amărâtul ăla de impozit de 1% pe cifra de afaceri, dă cu nemiluita bani pentru susținerea energetică a Republicii Moldova și vorbește la mișto despre o iluzorie reducere a facturilor la energie electrică pentru românii care acum au cel mai scump curent din Europa.
Dar să revenim la mascarada cu pensiile de serviciu ale magistraților. Dacă ”sursele din sistem”, vorba unui avocat, au dreptate, atunci CCR nu se va grăbi să se pronunțe pe proiectul legislativ prin care – chipurile!, Executivul e hotărât (sanchi!) să modifice salarizarea, vârsta de pensionare și pensiile magistraților. Și de ce nu se grăbește? Simplu! Trenează treaba până în decembrie, pentru a ține în frâu furia populară. ”Care furie?”, veți întreba. Aia leșinată organizată de sindicate, că proteste în masă în România nu există, pe motiv că la noi nu se supără tot românul odată. Noi ne supărăm pe rând, de obicei în zilele nelucrătoare și doar dacă ne autorizează cineva oftica. Nu așa, spontan, ca în Occident, că doar nu ne confundăm noi cu ”vestele galbene” sau alte ”gloate extremiste” care se bat cu scutierii prin Franța sau Anglia și strică mobilierul stradal!
Și când va veni totuși momentul, în octombrie sau decembrie, CCR va spune – evident! că nu este constituțional să umbli la pensiile de serviciu ale procurorilor și judecătorilor. Iar Bolojan își va da demisia și va face pe victima, doar pentru ca altul să-i ia locul și să continue fix ce a început el și anume, împovărarea fiscală a morților de foame, pentru că – nu-i așa?! – pensionarii, mamele, copiii și micii întreprinzători particulari sunt cel mai ușor de exploatat, în orice țară și sub orice regim declarat democratic.
