Mi-a parvenit o năzdrăvănie, despre o aplicație pe mobil, pusă la dispoziția persoanelor cu diferite forme de handicap psihic, internate în centrele rezidențiale. Mulți bani veniți din UE, pe tema asta! Adică, oamenii ăia ținuți prin azile ca la pușcărie, vor avea posibilitatea să ceară ajutor ”Sfântului Duh”, dacă sunt maltratați. Vă puteți imagina?! Cât de rupt de realitățile acestor stabilimente trebuie să fii, ca să investești într-un asemenea proiect? Dacă le-ar fi dat bieților necăjiți posibilitatea să cumpere doi metri pătrați pe Lună, ar fi fost fix același lucru.
Fiți atenți aici: ”Aplicația, sub forma unui chestionar accesibilizat, răspunde unei nevoi identificate în peste 20 de ani de expertiză în domeniu, și anume lipsa efectivă a instrumentelor adecvate prin intermediul cărora, persoane din categorii vulnerabile (cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, dar și cele cu afecțiuni neurologice, instituționalizate) să poată avea acces la justiție (să poată formula sesizări cu privire la fapte de natură penală ale căror victime sunt, să își poată revendica drepturile sau cere reevaluarea măsurilor de ocrotire instituite).
În jur de 50,000 de persoane din acest grup vulnerabil se confruntă cu un acces redus (sau absent) la sistemul de justiție în raport cu cele fără dizabilități atunci când au nevoie să sesizeze o încălcare a drepturilor, situație subliniată în ultimele două săptămâni prin cazurile documentate în județul Ilfov. Eliminarea barierelor legislative și tehnice devine o acțiune necesară pentru ca aceste persoane să poată utiliza mecanisme de sesizare adecvate în fața autorităților, care să le faciliteze dreptul constituțional de acces la justiție”.
Oameni buni de prin Justiție, din cancelarii, ambasade ori ministere, cei internați în azile NU AU ACCES LA TELEFOANE MOBILE; presupunând că un om cu handicap psihic sever ar ști cum se folosește un smartphone! De multe ori nu au acces nici la un aparat de radio și sunt foarte fericiți dacă nu adorm în propriile dejecții. Sunt fericiți, bieții de ei, dacă nu-i bruschează nimeni și dacă se culcă seara sătui. Sunt fericiți dacă se mai trezesc a doua zi!
Ce să mai zic! Nu ne mai facem bine.