”Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se” (Nicolae Iorga)
S-au împlinit 70 de ani de cercetări arheologice realizate de colectivul de specialiști ai Muzeului Brăilei ”Carol I”, prilej de trecere în revistă a celor mai importante descoperiri în domeniu.
Așa cum vă informam săptămâna trecută, evenimentul patronat de managerul instituției muzeale, dr. Costin Croitoru, a fost marcat, într-un cadru intim, ”de familie”, în sala ”Regele Ferdinand și Regina Maria”, la sediul muzeului din Piața Traian nr. 3, prin luările de cuvânt ale ”întemeietorilor – participanți la valorificarea patrimoniului Brăilei”, dr. Ionel Cândea, fost director al Muzeului și membru al Academiei Române, dr. Stănică Pandrea, arheolog expert, șeful serviciului Cercetare, Documentare, Valorificare al Muzeului Brăilei și dr.Valeriu Sîrbu, arheolog expert la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”. Arhiva foto a fost întocmită de Diana Coșarcă, Cristian Lalu și Camelia Hristian.
Evenimentul este cu atât mai important cu cât suntem prinși din urmă de ”cancel culture”, fenomenul lansat în Occident, dar care și la noi este un soi de continuator al unei forme de ”cancel history” despre care se vorbește doar în șoaptă în mediile universitare și academice. Iar cine nu înțelege exact despre ce este vorba, să caute informații online despre marele istoric român Nicolae Densușianu, autor a numeroase cărți, studii și articole, cunoscut mai ales datorită lucrării ”Dacia preistorică”, pentru care acesta s-a documentat aproape un sfert de secol. Deși sursele sale de informare au fost preponderent istorice și arheologice, ”Dacia Preistorică” este caracterizată, printre altele, drept o lucrare ”pseudoștiințifică” și ”controversată”, chiar de către români. Spre exemplu, istoricul și filozoful Alexandru D. Xenopol afirma că „Teoria autorului că dacii ar fi închegat întâia civilizație a omenirei arată că avem a face cu un product al șovinismului și nu cu unul al științei„. La fel, istoricul și arheologul Vasile Pârvan, în lucrarea ”Getica”, îl descalifică atât pe Densușianu, cât și lucrarea acestuia, prin următoarea caracterizare: „romanul său fantastic Dacia preistorică, plin de mitologie și de filologie absurdă, care la apariția sa deșteptă o admirație și un entuziasm nemărginit printre diletanții români în arheologie”.
Vă invit să citiți, să studiați ”Dacia preistorică” și să vă formați propriul punct de vedere cu privire la veridicitatea izvoarelor istorice ce stau la baza acestei lucrări.
Cât privește marcarea celor 70 de ani de cercetare arheologică instituționalizată la Brăila, directorul muzeului brăilean, dr. Costin Croitoru, a vorbit despre ”participanții la valorificarea patrimoniului Brăilei”, începând cu Nicolae Harțuche, Florian Anastasiu, Radu Ștefănescu și continuând cu Ionel Cândea, Valeriu Sîrbu, Stănică Pandrea, a căror contribuție la ”dezgroparea” comorilor arheologice ale Brăilei (și nu numai) s-a concretizat prin aducerea la lumină a peste 15.000 de piese arheologice de referință pentru istoria noastră, disponibile astăzi publicului larg, în expozițiile permanente sau aniversare.
Preambulul dr. Croitoru a deschis seria ”aducerilor aminte” cu valoare istorică, cu prezentarea dr. Ionel Cândea, discipolul lui Nicolae Harțuche:
”Am fost printre cei care au prins ceva din cercetările de la Brăilița; am fost de câteva ori în timpul liceului, pentru că Nicolae Harțuche era și profesor la Liceul Nr. 3 care se cheamă astăzi ”Nicolae Iorga” și de atunci, datorită unor relații cu familia pictorului Gheorghe Naum, am cerut să văd și eu cum arată un șantier arheologic, prima dată, așa cum spuneam, cel de la Brăilița”.
N.r. Săpăturile arheologice începute în zona Brăilița, în vara anului 1955, au continuat până în 1987, sub coordonarea lui Nicolae Harțuche, așa cum menționează acesta în lucrarea special dedicată acestui sit și în care vorbește despre descoperirea de ”așezări și necropole, care diferă cultural și cronologic, dar care fac dovada unei continuități de locuire omenească îndelungată, începând din neoliticul mijlociu și până târziu, în pragul orânduirii feudale – sec. X – XI d.Ch”. Neoliticul mijlociu este reprezentat exclusiv de cultura Boian, faza Giulești – succedată direct de cultura Gumelnița; perioada următoare însumează așezări și morminte din epoci și culturi diferite. Bronzul târziu este reprezentat de resturile unei așezări Coslogeni; Hallstattul este reprezentat de o așezare și un mormânt aparținând culturii Babadag, apoi de resturile unei așezări și ale unui cimitir de incineratic getic și sfârșește cu resturile unei așezări feudale timpurii. S-a descoperit atunci și o necropolă de înhumație postgumelnițeană, ce cuprindea 310 morminte.
Mult mai recent, în 2018-2019, cu ocazia cercetărilor arheologice preventive pentru construirea podului suspendat peste Dunăre – ținând tot de arealul sitului Brăilița, au fost descoperite fragmente ceramice din Cultura Boian, vechi de aproape 7.000 de ani (4.700 – 4.500 î.e.n.), la fel ca cele scoase la suprafață în perioada 1955 – 1987.
Dr. Ionel Cîndea s-a concentrat pe cercetările arheologice de la Măxineni, începute în 1976, când au fost descoperite ruinele mănăstirii ctitorite de Matei Basarab, între 1637 și 1651. ”S-au găsit mai multe obiecte în molozul care avea 1,72 m adâncime, cele mai importante fiind Sfântul Potir, cruci din morminte și o cruce de mir. Restaurarea a început în anul 1989, arhitect restaurator fiind Călin Hoinărescu”.
A urmat, în expunerea profesorului Cândea, prezentarea unor elemente din Cetatea Brăilei, având la bază și un document turcesc – Planul Brăilei de la 1819, în care este menționată Pulberăria Nouă, pe care turcii o aveau în citadelă în anul 1810 și care este denumită astfel pentru că a fost refăcută de otomani, după ce a fost distrusă de o explozie provocată de pintenii unui ofițer din armata rusă.
Dr. Stănică Pandrea a reliefat importanța siturilor de la Brăilița și Lișcoteanca:
”Sunt două situri care clarifică evoluția istorică a Câmpiei Brăilei și din punctul de vedere al patrimoniului muzeal. Situl arheologic de la Brăilița acoperă evoluția așezărilor umane din preistorie și antichitate, în timp ce situl arheologic de la Lișcoteanca ne oferă posibilitatea să vedem evoluția civilizației umane pe Valea Călmățuiului, în preistorie, antichitate și zorii evului mediu. Iar din punct de vedere al patrimoniului muzeal, obiectele descoperite în cele două situri reprezintă aproximativ 40% din colecția de arheologie a Muzeului Brăilei”.
Arheologul expert Valeriu Sîrbu, de la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan”, a adus în discuție cercetările arheologice realizate, împreună cu colegii brăileni, la Grădiștea – Brăila, Adamclisi – județul Constanța, în județul Buzău sau Covasna, la Sfântul Gheorghe, unde a fost descoperită o necropolă dacică (sat și cimitir) ce datează din secolul V î.e.n, situl getic de la Săvârșin – Arad, ori descoperirea unui adevărat oraș – capitală a geților, în partea de nord a Bulgariei.
Valeriu Sîrbu a vorbit cu amărăciune despre lipsa de interes a studenților români față de descoperirile arheologice, motiv pentru care a colaborat, în mai multe rânduri, cu studenții din Polonia.
Aviz brăilenilor de toate vârstele
”Aventura arheologiei brăilene” așa cum a supranumit Costin Croitoru evenimentul de joi, 12 iunie a.c., trebuie neapărat văzută și din perspectivă personală, vizitând expoziția permanentă a Muzeului Brăilei ”Carol I”. Comorile prezente aici au făcut deja obiectul a zeci de volume, articole de presă și lucrări științifice, grație unui colectiv dedicat care, din păcate, este din zi în zi mai puțin numeros.
