Muzeul Brăilei „Carol I” vă invită vineri, 18 septembrie, ora 13:00, la vernisajul expoziției de pictură „Dualitate” a artistului Emil Lazăr, în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria”, la sediul muzeului din Piața Traian, nr. 3.
Prezintă:
- Marilena Ioanid, profesor, Liceul de Arte „Hariclea Darclée” Brăila;
- Constantin-Adrian Corcăcel, președinte UAPR, filiala Galați;
- Elena-Nicoleta Albu, educator muzeal, Serviciul „Relații cu Publicul”.
Curator: Fatme Nistoroi, muzeograf, Serviciul „Relații cu Publicul”.
Partener: Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Buzău.
”Expoziția de pictură „Dualitate” a artistului Emil Lazăr propune un demers artistic amplu și coerent, construit în jurul unei tensiuni fertile dintre sacru și profan, dintre memoria lumii rurale și
fragilitatea contemporaneității. Ansamblul lucrărilor configurează un univers vizual dens, în care
experiența existenței cotidiene este transfigurată prin mijloace plastice expresive, iar banalul capătă valoare simbolică și dimensiune meditativă.
Discursul artistic se dezvoltă pe două direcții aparent divergente, dar armonizate într-o viziune unitară: pe de o parte, evocarea spațiului rural tradițional, surprins în momente de muncă, ritual și conviețuire cu natura, iar pe de altă parte, reinterpretarea unor teme spirituale și existențiale, filtrate prin sensibilitatea unui limbaj plastic contemporan. Artistul nu urmărește reprezentarea anecdotică a satului, ci transformă universul rural într-un pretext pentru reflecția asupra timpului, memoriei și identității colective.
Lucrările inspirate din cotidianul satelor de pe Valea Râmnicului Sărat impresionează prin autenticitatea atmosferei și prin forța evocatoare a imaginii. Personajele – bătrâni, țărani, femei surprinse în activități domestice sau figuri aflate în raport direct cu animalele și natura – devin simboluri ale unei lumi aflate într-un proces lent de dispariție. Nu există idealizare idilică a ruralului; dimpotrivă, artistul surprinde cu luciditate asprimea și demnitatea unei existențe marcate de muncă și de continuitatea tradiției. În acest sens, compozițiile amintesc, prin sinceritatea expresiei și gravitatea umană, de dimensiunea simbolică a realismului social prezent în pictura europeană modernă.
Din punct de vedere stilistic, lucrările sunt construite printr-o alternanță atent controlată între figurativ și abstractizare. Figura umană rămâne centrul de interes al compozițiilor, însă spațiul plastic este adesea fragmentat, destructurat prin intervenții gestuale, scurgeri de culoare, texturi dense și rețele de linii aparent spontane. Aceste elemente nu au rol decorativ, ci contribuie la dinamizarea imaginii și la destabilizarea perspectivei clasice.
Fondurile picturale devin spații emoționale, vibrații cromatice care amplifică tensiunea expresivă a personajelor. Pensulația fragmentată și ritmurile grafice prezente în numeroase lucrări creează impresia
unei memorii aflate în disoluție. Imaginea pare uneori suspendată între apariție și dispariție, între
concret și rememorare. Această estetică a fragmentului susține ideea efemerității unei lumi
tradiționale care se destramă treptat sub presiunea modernității. Artistul utilizează materia picturală
ca instrument expresiv, exploatând contrastele dintre suprafețele elaborate și zonele aproape abstracte pentru a accentua pulsația internă a compoziției.
Un aspect remarcabil al expoziției îl constituie dialogul constant dintre academism și modernitate. Artistul demonstrează o solidă stăpânire a desenului și a construcției anatomice, vizibilă în tratarea figurii umane și în echilibrul compozițional, însă aceste repere clasice sunt deliberat destabilizate prin intervenții contemporane: eludarea perspectivei, inserțiile abstracte, colajul vizual al planurilor și reorganizarea spațiului plastic. În acest fel, imaginea nu mai funcționează exclusiv ca reprezentare, ci ca teritoriu al sugestiei și al introspecției.
Seria lucrărilor cu tematică religioasă ocupă un loc central în economia expoziției. Reinterpretările inspirate din iconografia creștină, din tema Pietà sau a coborârii de pe cruce, nu sunt simple exerciții plastice, ci devin meditații asupra suferinței, sacrificiului și fragilității condiției umane. Artistul reconfigurează structurile compoziționale clasice într-o manieră personală, fragmentând spațiul și suprapunând registre simbolice care transformă scena sacră într-o experiență profund contemporană, cu aluzii clare la problemele actuale ale omenirii, precum războiul.
În aceste compoziții, lumina are un rol esențial în articularea tensiunii dramatice. Contrastele
dintre zonele întunecate și accentele luminoase generează o atmosferă apropiată de clar-obscurul
baroc, însă tratamentul pictural rămâne profund actual prin libertatea gestului și prin materialitatea suprafeței. Cromatica dominată de griuri colorate, alburi reci și accente de roșu sau ocru intensifică
dimensiunea emoțională a imaginii și sugerează simultan ideea de degradare, memorie și
transcendență.
Portretul ocupă, de asemenea, un loc important în cadrul expoziției, funcționând ca exercițiu introspectiv și instrument de explorare psihologică. Chipurile nu sunt construite pentru a flata sau idealiza, ci pentru a transmite tensiuni interioare, neliniști și stări de meditație. Privirea personajelor, adesea gravă și interiorizată, stabilește o relație directă cu spectatorul, transformând actul contemplării într-un dialog tăcut între lucrare și privitor.
Expoziția se remarcă și prin coerența limbajului vizual. Deși temele abordate sunt diverse – de la rural și tradiție până la iconografie religioasă și reflecții existențiale –, lucrările sunt unite prin aceeași sensibilitate plastică și prin aceeași preocupare pentru expresivitatea materiei picturale. Artistul construiește un univers recognoscibil, în care simbolul, figura și gestul cromatic coexistă într-un echilibru atent orchestrat.
În ansamblu, „Dualitate” este o expoziție matură, articulată conceptual și susținută de un limbaj plastic autentic. Dincolo de valoarea estetică, lucrările propun o reflecție profundă asupra identității culturale, asupra memoriei și asupra pierderii unor repere spirituale și sociale.
Artistul transformă experiența cotidianului într-o meditație vizuală asupra fragilității existenței, recuperând,
prin pictură, fragmente ale unei lumi aflate la limita dintre permanență și dispariție” (Fatme
Nistoroi).
