Am „beneficiat” (de nevoie) de o campanie electorală prelungită. Și dincolo de dezastrul resimțit de România, în plan economic și ca imagine în plan extern (că ni s-a dus buhul și ne-am pricopsit cu statutul de democrație „de tip hibrid”, în ochii occidentalilor), există și o parte bună.
Pe rețele s-au activat, dintr-o dată!, o grămadă de „îngrijorați” care anunță apocalipsa și nu mai pot de grija „amărâtului” de popor care trebuie îndrumat. Și nu e unu’ care să nu fie direct interesat să se îngrijoreze!
Până una, alta, poporul ăsta nasol care le pute rău „telectualilor” în simbrie, va vota așa cum simte el, românește, pentru binele copiilor săi, fără să dea o ceapă degerată pe deștepții care se simt datori să-l îndrume. Și poporul are întotdeauna dreptate. Și dacă tot suntem cu democrația „în gură” de dimineață până seara, atunci, democratic, să câștige cel care are mai multe voturi cu adevărat exprimate. Corect sau nu?!
