Mai bine explicați-ne, dragi tovarăși și prieteni, cum e cu TVA-ul în creștere la toate alimentele, cum e cu democrația fără opoziție în Parlament, cum e cu bătrânii ținuți după gratii în azile și cum e cu cârpa pe țambal și distragerea atenției de la chestiunile astea serioase, prin lansarea unor fâsuri bombastice care să acopere ra…atul.
Dacă mai aud mult ”podu-n sus, podu-n jos”, o să mă ia cu vertij. Am înțeles, am făcut și noi ceva de la Revoluția lu‘ pește încoace, adică, măcar o dată, nu s-au scurs toți banii din finanțări europene în buzunarele șmecherilor, ci chiar am durat un pod peste Dunăre. Dar ce se întâmplă, de la inaugurare, e de-a dreptul pur și simplu. Gălățenii răcnesc că e podu‘ lor, noi, brăilenii, zicem că e al nostru, Tudose e cetățean de onoare, toată suflarea își face câte un selfie stupid, ba cu Dunărea în fundal, ba cu stâlpu‘ de susținere, ba cu lanul de ce-o mai fi el. Filmulețele curg pe You Tube, pigmentate cu steaguri tricolore, melodii patriotice și exclamații gâlgâind de emoție. Și, colac peste pupăză, acum s-a trezit și președintele CJ Tulcea!
Pe pagina/contul lui de socializare, Horia Teodorescu vorbește cu patos despre semnificația turistică a podului, ca și cum vine cineva special la Brăila (sau la Tulcea, na!) ”să se dea” pe pod, după care pleacă acasă. ”(…) o atracție turistică remarcabilă, reprezentând poarta de intrare a județului Tulcea”, punctează, mândru, domnu‘ Teodorescu. Da‘ de ce nu ”poarta de ieșire din județul Brăila?”, întreb și eu. După care, președintele cejeului tulcean, dă lovitura de grație: ”Mă bucur să constat că inițiativa noastră, a Consiliului Județean Tulcea, are un impact atât de semnificativ la nivel național”. Ca lumea, nu?! Și mai zice că ”începuturile au fost cele mai grele – anul în care am știut că podul va deveni realitate a fost 2014, în momentul în care a fost asigurată mare parte din finanțare, prin ITI Delta Dunării.
Demersurile noastre au constat în introducerea în Masterplanul de Transport al României, includerea în strategia ITI Delta Dunării, cu toate dificultățile din acea vreme. A urmat asigurarea drumurilor către pod și clarificarea tuturor nelămuririlor autorităților europene, care nu erau convinse că podul nu este un moft, ci o investiție necesară pentru întreaga țară”.
Ca să vezi! Acum trebuie să se enerveze Tudose și să-i dea o replică de să-l usture, cum că el militează de o viață pentru Podu‘ vieții și să vină și gălățenii care să ne spună că fără oțelul lor, făceam pod de frânghii peste Dunăre. Și pentru ca circoteca să fie completă, avem nevoie de o luare de poziție din partea japonezilor și italienilor care să ne râdă în nas că n-am fost în stare să ne construim podul singuri, ci a trebuit să vină ei tocmai de la mama dr…cu‘ și să ne dea lecții de bună-facere.
De-aia zic, eu nu mai pot cu podu‘ și pace! Am înțeles, este podu‘ tuturor, de la vlădică până la opincă, de la nord la sud și de la stânga la dreapta. Am înțeles, e dovada ”patriotismului economic” via Ciolacu, e ultima semnătură cu valoare testamentară a lui Tudose, e rezultatul minunatei coaliții (contra naturii!) PSD – PNL, e dovada vie că ”atunci când se vrea, se poate” – vorba lui Iohannis, dar gata, fraților. Ajunge!
Mai bine explicați-ne, dragi tovarăși și prieteni, cum e cu TVA-ul în creștere la toate alimentele, cum e cu democrația fără opoziție în Parlament, cum e cu bătrânii ținuți după gratii în azile și cum e cu cârpa pe țambal și cu distragerea atenției de la chestiunile astea serioase, prin lansarea unor fâsuri bombastice care să acopere ra…atul.
