Cum arată astăzi statul român la cel mai înalt nivel? „Diliu, șpanchiu, debusolat!”, ar spune românii sătui până peste cap de circul politic, starea de criză guvernamentală permanentă și impotența factorilor decizionali. Gașca pe trotinete a reușit să radicalizeze o mare parte a populației care, oricum, era convinsă că fără „un tătuc” cu mână forte nu ne putem descurca.
Pe de o parte, îi avem pe cei cu „banane și blugi”, zbierând sălbatic a anarhie, de cealaltă parte avem rezistența tăcută, încrâncenată a celorlalți, strânși în jurul ideii de lider mesianic care va despărți apele pentru a ne duce pe toți pe tărâmul făgăduinței. La mijloc, unde e mai rău, se află grupul care ar vrea să împace și capra și varza, dar cine a reușit să facă asta vreodată?
Între timp, sforarii pragmatici fac și desfac destinul tuturor, rescriu agenda națională în funcție de interese niciodată votate sau cunoscute prostimii și dictează regulile jocului politic. Toate regulile jocului politic! Atât timp cât spectacolul de lumini și umbre înfierbântă cugetul poporului, piesa interactivă merge mai departe.
Cum arată ultimul act? Care e deznodământul? La aceste întrebări nu există răspuns unitar. Statul (așa cum îl știm) va supraviețui sau nu, clasa politică va fi reformată sau nu, marea masă a populației va reuși sau nu să supraviețuiască prăbușirii economice din toamnă. O singură certitudine am: peste un an nimic nu va mai fi la fel, nimic din ce va fi mâine nu ne aparține de facto și nu se va întâmpla pentru că au decis cei mulți. Spectacolul trebuie să continue!”
