„Îmi mint constant câinele. El răspunde doar manipulării și șantajului”. – Riley Keough
E an electoral, așa că au apărut ca ciupercile după ploaie. Au umplut rețelele de socializare cu postări ”de interes civic” și fiecare dintre ei și-a format grupul de aplaudaci, mai mare sau mai mic, pe măsura notorietății personajului central. Bătălia electorală se anunță pe viață și pe moarte. Partidele aflate la putere, cu tot cu sistemul pe care și l-au subordonat, nu precupețesc niciun efort, fiind hotărâte să rămână la butoane. PSD e mai rodat, are o infrastructură solidă și agenți de influență cu ștate vechi. PNL încearcă să țină aproape și aruncă în luptă tot ce i-a mai rămas din crema râncedă a fuziunii cu PDL, dar și forțe proaspete formate din foști oameni ai sistemului, indezirabili pentru social-democrați. Și cum, la români, indignarea populară se manifestă aproape exclusiv în mediul online, agenții de influență tiktok-eri, feisbuciști, instagramiști, își închiriază serviciile de propagandă pe sume colosale sau în schimbul unor promisiuni de parvenire.
Pe principiul, „spune-mi cum vrei să mă cheme, cu condiția să plătești regește pentru botez”, asistăm la cea mai abjectă formă de prostituție intelectuală care, culmea!, încă mai reușește să prostească mase mari de oameni. Este timpul „dezvăluirilor” și este timpul loviturilor sub centură. ”Comasații” își spală boarfele în public, si-o trag reciproc (cu discernământ!), dar se țin scai unii de alții, într-o horă îndrăcită a intereselor convergente.
Nu îmi fac iluzii. Dacă nu se întâmplă o minune, la anu’, pe vremea asta, vor fi tot ei: unsuroși, dar scrobiți, inamici, dar înfrățiți, slugoi nemernici la Înalta Poartă, pe spatele fraierilor care, din automatism, îi votează la nesfârșit. Și asta pentru că e vremea celor fără Dumnezeu care și-ar trăda până și mamele, pentru un pumn de arginți.
Prin urmare, când îl auziți pe unu’ că urlă, dintr-o dată, cu indignare proletară, împotriva unui partid sau altul, ar fi bine să vă întrebați cine și cu cât îl plătește pentru circ. Asta ca să nu fiți (din nou) dezamăgiți. Javrele se cocoață pe piedestalul creat de adoratorii fanatici și rămân cocoțați atât timp cât sunt „alimentați” cu energia, încrederea și devotamentul susținătorilor lor. De ce? Pentru că, în esență, sunt „nimeni în drum”, fără putere personală, dar aplauzele și apartenența la un grup le dau curaj să joace comedia eroului de sacrificiu, pentru un timp. Deschideți ochii!
